Despre (ne)putință
Astrologul, magicianul, practicantul de Tarot și alte asemenea ocupații dispun de limite și limitări proprii, care nu ar trebui încălcate indiferent de nivelul de determinare și/sau motivație al individului.
Fiecare artă ocultă, esoterică are un cod moral sau ar trebui să aibă unul bine definit. Moralitatea practicării acestor arte îl ferește pe cel în cauză de exces de zel, exagerare, lipsă de control și dezastru. Nimeni nu este omnipotent, iar informația deținută de fiecare are un grad mai mic sau mai mare de instabilitate.
În mod cert ar trebui să ne distanțăm de extremitățile axei, în speță: omnipotență și impotență. Dacă ar fi să privim situația în mod realist, omnipotența este un scop imposibil, pe când impotența se dovedește a fi un rezultat realizabil, mai ales pentru „studenții” exacerbați. În acest caz ar trebui totuși să definim niște caractere care te-ar face sau nu un bun astrolog/practicant de Tarot (mă lezează vizual și auditiv termenul de tarotolog). Din punctul meu de vedere nu sunt necesare atribute neobișnuite, deși auzisem la un moment dat diverse persoane că trebuie să fii Vărsător, Mecur să nu fie nu știu cum, Uranus nu să nu fie afectat...că apoi te trezești cu alte pe cap. Prostii!
Domeniile de activitate enumerate mai sus nu mai trebuie privite ca niște manifestări vrăjitorești, accesibile doar celor „cu har”. Ei bine, dacă acest har înseamnă determinare, perseverență în studiu, practică riguroasă, corectitudine, abilitate de auto-critică, ei da, atunci cei care au aceste haruri pot practica cu siguranță.
Însă mai presus de astea identificarea scopului final este imperios necesară.
De ce faci toate astea?
De ce să îți pierzi timpul studiind astea?
Dacă răspunsurile au o prezență mare a eu-lui atunci trebuie să îți pui niște semne de întrebare.
Vreau să învăț astrologie ca să îmi fie mai bine, vreau să știu tarot ca să îmi cunosc viitorul.
Iată, micule practicant că idealul tău este egocentrist, iar munca ta va fi neputincioasă în ați oferi indicii necesari spre succes. Neputința vine din manifestarea Sine-lui în raport cu artele practicate. Implicarea emoțională este sămânța impotenței și este la fel de păguboasă ca neștiința. De aceea aplicare propriilor cunoștințe pe tine, conduce cel mai adesea la rezultate incorecte, fiindcă sunt alterate de gândirea subiectivă.
Din păcate acest act de neputință intervine și în raport cu ceilalți mai ales când se realizează niște legături emoțional afective, lucru foarte vizibil în etalările de Tarot.
Putința și neputința sunt influențate de asemenea de modul de pregătire teoretică. Este profund greșit să te apuci de practică fără a avea un minim de cunoștințe în domeniu. Teoria are rolul de oferi necesarul de informații care să ajute mai apoi realizarea practică a conceptelor. Un individ care nu cunoaște Litera, nu va ști să scrie Cuvântul.
Practica este cea mai înfloritoare formă de dezvoltare, fără practică informațiile individului sunt fade, lipsite de viața conferită de exemplul concret. Dar la rândul său, practica are mai multe pericole decât teoretizarea, întru-cât produce efecte concrete asupra mediului. O practică sănătoasă trebuie să aibă la bază o teorie riguroasă, o serie de limite și echidistanță afectivă. De ce limite? Pentru că omnipotența nu există. Atunci când abia ești în stare să „rezolvi” probleme mici, nu este cazul să te arunci în elucidarea marilor mistere.
Am întâlnit atâtea cazuri în care oamenii au mers la astrologi pentru a primi consiliere și defapt tot ce au primit a fost o manifestare găunoasă și neputincioasă a unei arte nobile. Cum să te duci și să plătești 200 lei pe 8 pagini scrie cu font de 16 și care nu-s altceva decât aberații, din păcate vizând starea de sănătate a nativului? Aici observăm care este scopul final al practicantului și anume întrajutorarea financiară... trist.
Iar ca să oferim și un exemplu pentru Tarot: am înțeles că existau (sper să nu mai existe) cursuri de tarot de o zi în care învățat Arcanele Majore și modul lor de acțiune pentru luarea unor decizii. Aici avem prezentă lipsa de limite, NICIODATĂ Arcanele Majore nu se vor folosi pentru întrebări comune și cu atât mai puțin nu se vor preda în câteva ore cele 24 de Chei ale Tarotului.
În sens practic am ales o situație, în care un practicant de Tarot roagă o persoană profană să îi facă o etalare despre o relație. Rezultatul este următor:
Practicantul observă aspectarea bună a cărților, dar uită să ia în considerarea tot ansamblul etalării, căutând astfel doar aspectele pozitive care să îi dea un răspuns afirmativ. Având în vedere că avem asocierea de Împărat-Lume este clar vorba de un conflict interior majore. Practicantul este caracterizat de pasivitate, introvertire: 4 de Monede arată tocmai acestă frică de a se arunca și astfel găsește motive să se retragă mereu. Evoluția de la Împărăteasă la Împărat este promițătoare, dar schimbă indicii situației, atunci practicantul avea siguranță emoțională, acum are o mare pulsiune sexuală și o lipsă de stabilitate afectivă, ceea ce îl aprinde și îl stinge la fel de repede. Dacă el a văzut în acel 10 de Cupe o scăpare, ei bine a greșit. În raport cu Împăratul, Zecele de Cupe preia altă formă și anume reorganizarea idealurilor relaționale. Practicantul își creează scenarii, vede o relație deja consolidată, însă uită de conflictul major. Relația acesta are la bază satisfacerea și rezolvarea conflictului sexual, apoi stabilizarea emoțională. Soluția: practicantul trebuie să iasă din propria închisoare și să aibă inițiativă, acest pas este necesar pentru a ajunge la ipostaza Reginei de Monede, care ar putea întreține acel 10 de Cupe, deci o relație stabilă.
Deci practicantul a uitat de obiectivitatea interpretării, de impunerea limitelor, de moralitatea acțiunilor sale punând pe altcineva să etaleze pentru el.
(Ne)putința artelor esoterice stă în manifestarea practicantului, ci nu în sistemul lor de consolidare.
Ar mai fi lucruri de zis, dar acestea cu altă ocazie.
Numai bine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu