Mercurius sapientia regni I
Imaginea zeului Mercur în contextul mitologiei pare, la
prima vedere, simplă. Însă complexitatea sa reiese din analiza evoluției
cultului acestui zeu.
În mod cert Mercur se naște în timpurile întemeierii mitologiei grecești prezent sub numele de Hermes. Însă deși se naște în cadrul
unei mitologii, acest zeu apare sub diverse ipostaze în decursul anilor.
Descrierea nașterii sale este comună. Fiul al lui Zeus
(Jupiter) și al Maiei, fiica titanului Atlas, Hermes preia numele locului
nașterii sale, devenind Hermes Arcadianul. Acest zeu are mesagerul Olimpului,
dar deși este prezentat ca un participant mitologic secundar acestuia i se
atribuie o mulțime de calități care îi compun o structură eclectică . Pe
tărâmul Arcadiei el deține cel mai vechi cult al fertilității.
Hermes Arcadianul este rezultatul unui sincretism, rezultat
al contopirii mai multor divinități arhaice ce își pierduseră actualitatea.
Astfel mai întâlnim acest personaj mitologic sub denumirea Hermes Psyhopompos
cunoscut ca fiind ghidul ce conduce sufletele spre Infern, tărâmul subteran
patronat de Hades.
De-a lungul timpului se adaugă tot felul de atribuții. În
primă fază devine un zeu pastoral, care ocrotește turmele și păstorii. În
acest context Hermes are oportunitatea de a o întâlni pe nimfa Driops cu care
ca avea un copil, și anume Pan. Acest copil este un hibrid, jumătate om,
jumătate țap care moștenește de la tatăl să apetitul sexual „vânând” nimfe pe
tărâmul Arcadiei.
Legat de moștenirea pe care pe care Hermes Arcadianul o
oferă pruncilor săi (având de asemenea copii cu Afrodita, pe Hermaphroditos și
Priapos) puteam include și talentul artistic, mai ales mânuirea instrumentelor
muzicale. Încă din prima zi de naștere Hermes confecționează ceea ce mai târziu
se va chema liră, iar Pan este inventatorul naiului.
Evoluția lui Hermes se îndreptă tot mai mult spre sfera
elevată a cunoașterii și este considerat oratorul arhetipal. Își mărește aria de protecția asupra negustorilor și a jocurilor.
Datorită talentului oratoric Hermes Arcadianul capătă o fațetă mistică și
ocultă devenind marele profet care dirijează spre oameni visele premonitorii
emanate de Zeus.
Ce-i drept Hermes are și o latură negativă fiind protectorul
hoților, înșelăciunilor și minciunii, dar acestă reprezentare ține mai mult de
un cult inferior.
Există în paralel și cultul unui Hermes falic, reprezentând
idealul elen al efebului, ca pereche erotică a Aforditei, simbolizând energiile
feminine și masculine. Tot în cadrul acestui cult capătă stăpânire peste vânt,
de unde se spune că ar deriva funcția sa de mesager. Se pune un accent deosebit pe relația sa cu
Apollon (zeul Soarelui, care nu trebuie confundat cu Helios, zeu inferior ce reprezintă
corpul fizic al soarelui, Apollon fiind inteligența solară) căruia i-a furat
cirezile de vite. De la Apollon primește bine cunoscutul caduceu care ajunge
simbolul lui Hermes. Afându-ne în acest punct cred că ar trebui să clarificăm
confuzia dintre Caduceului hermesian și toiagul lui Ascepios. Deși rareori
Hermes are atribute medicale, Caduceul nu este un simbol al medicinei, deci
utilizarea sa în estetica farmaciilor este eronată. Asclepios sau Escupal este
zeul medicinei și fiul lui Apollon. Acesta a învățat arta vindecării de la
centaurul Chiron, unul dintre cei mai mari înțelepți mitologici. Asclepios
dezvoltase atât de mult medicina încât putea reînvia morții. Acesta avea trei
fiice: Hygeia, Meditrine, Panacea simboluri ale igienei, medicinei și respectiv
vindecării. Pocalul Hygeei este alt simbol al medicinei, reprezentând unul
dintre cele mai puternice leacuri cu proprietăți curative realizat din venin
de șarpe.
Deci Cadueul lui Hermes reprezintă dualitatea, rapiditatea
și mobilitatea caracteristică zeului, adăugându-se și capacitatea lui
profetică, în schimb toiagul lui Ascepios și pocalul Hygeei rămân singurele
simboluri mitologice ale medicinei.
Revenind la Hermes, responsabilitatea lui de a conduce
sufletele decedaților spre tărâmurile plutoniene este menționată de Lukian din
Samosata:
„Sunt singurul dintre zei care nu apuc să dorm nici noaptea, căci sunt nevoit să conduc sufletele în lăcașul lui Pluton” ; „Ziua stau plalestre, servesc din crainic în crainic în adunări și dau povețe oratorilor; mai trebuie să fac ordine și în treburile morților” – Dialogurile zeilor XXIVUn alt aspect important în mitologia lui Hermes este raportul său cu lumea morților, tărâmul subpământean, plutonian. Psihologic acest tărâm reprezintă subconștientul. Iar prin cuvânt noi nu facem decât să ne exprimăm dorință sau să le refulăm. Negarea unui trebuințe se poate face fie în extern, dar cel mai adesea are loc în interior, folosind limbajul interior.
Când satisfacerea unei trebuințe ni se pare că nu e morală, că ea contravine
unor scopuri mai înalte, atunci o îndepărtăm. Acesta nu dispare, ci trece
într-un plan secund, unde începe să se dezvolte, influențând subtil
comportamentul.
Hermes-Mercur este calea prin care noi interacționăm cu subconștientul. Acestă
interacțiune pune foarte mult accent pe folosirea simbolurilor, a
manifestărilor care la prima vedere par de neînțeles.Subconștientul se exprimă prin intermediul viselor, scenarii ermetice și
simbolice prin care nu sunt prezentate diverse aspecte mai puțin cunoscute ale
personalității noastre. Noi avem datoria de a ne iniția într-o hermeneutică a
viselor pentru a putea înțelege cauzele a ceea ce se întâmplă cu noi, și în
consecință să ne rezolvăm problemele.
Acesta este o abordare
psiho-mitologică a lui Mercur-Hermes urmând ca în următorul articol să mă axez
pe partea astrologică.
Hermes (Mercurius) Trismegistus este un produs al
sincretismului religios îmbinând varianta grecească (Hermes) bogată în
semnificații, pe cea romană (Mercurius) destul de limitată cultural și pe cea
egipteană (Thot) care acordă profunzime personajului.
Hermes Mercurius Trismegistus este un zeu profund
intelectual, el fiind cel care a adus scrisul ca formă de comunicare scrisă. De
asemenea se păstrează legătura cu lumea morților, el fiind Judecătorul
sufletelor.
Toată cunoașterea acestui mare înțelept (Trismegistus- cel
de 3 ori mare) s-a sintetizat într-o culegere de lucrări denumită „Corpus
Hermeticum”. Textele cuprinse în acest document nu au doar o valoare ocultă, ci
tratează teme literare, teologice și filosofice.
Informațiile prezentate nu înalță o anumită religie în
detrimentul altora, ci din contră Hermes dorește să clădească temeliile unei
înțelepciuni universale care propovăduiește cele mai înalte principii.
De aici nu a fost mult până la dezvoltarea hermeneuticii.
Acestă artă sau știință intuitivă avea ca scop interpretarea și înțelegerea pe
deplin a mesajelor sapiențiale atribuite lui Hermes Mercurius Trismegistus.
Prin extensie hermeneutică s-a transformat într-un studiu
profund al textelor oculte, ermetice, indescifrabile de către profani.
Hermeneutica a avansat și se găsește azi sub diverse forme. În psihanaliză
putem vorbi despre o hermeneutică a emoțiilor, iar Jung este cel care este
interesat de înțelegerea profundă a implicării miturilor în dezvoltarea psihicului.
Pornind de la acest punct putem identifica în mitul
hermesian anumite aspecte psihologice destul de interesante. În primă fază
observă că lui Hermes, indiferent de varianta lui, îi este atribuită inventarea
scrisului. Scrisul presupune o formă complexă a comunicării orale. Limbajul
oral trebuie mai întâi interiorizat, pentru ca apoi să genereze idei, concepte
și viziuni ce vor fi gravate mai apoi prin simboluri.
Literele și cifrele sunt simboluri pe care omul a învățat să
le combină pentru a se exprima. Capacitatea de a înțelege și utiliza simboluri,
de orice fel, exprimă evoluția psihicului uman.
Sugestia/Auto-sugestia este modul în care noi comunicăm cu
subconștientul nostru. Exercitând anumite presiuni exterioare, prin diverse
afirmații și conștientizări, putem elibera tensiunile interioare. Acceptarea
este unul dintre modurile cele mai eficiente de eliberare.
De asemenea Hermes se aplică în viața psihică a individului
și în contextul sexualității lui, dar aici nu într-o manieră tocmai benefică.
Incertitudinea sexuală, lipsa unei identități sexuale clare duce la frustrări
(în astrologie fiind unul dintre indicatorii deviațiilor sexuale). Freud pune
un mare accent pe libidou în evoluția psihică a individului și are dreptate
într-o oarecare măsură. Acolo unde există probleme sunt lucruri neînțelese,
dorințe nemanifestate ce pot fi rezolvate prin analiză.
Deci zeul Mercur-Hermes-Thot e cât se poate de actual, el
fiind relația dintre exterior și interior, el fiind modul în care putem regla
raportul dintre conștient și subconștient. Psihoterapia și psihanaliza sunt căi
hermetice de a înțelege tainele psihicului.
Din perspectiva dinamicii psihice jungiene Mercur-Hermes
este arhetipul Alchimistului care ne ajută să producem mutații la nivel psihic
ce vor determina schimbări externe, în comportament. Procesele psihice interioare conduc la
reacții în afară. Deci se încercă o manipulare a plumbului interior pentru
realizarea unui uniformizări valoroase.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu